Miercurea fără cuvinte - Doza de veselie

Rubrica permanenta găzduită de Calin


                           

                                                             Doza de veselie

A.P.O.P. - "Perna"

Aceasta a fost tema cu nr.36.

Ce se întâmplă atunci când copilul nu se poate despărți de colanții rupți sau de bluza agățată?Se transforma...în fete de perna.

Provocari verzi - "Ghinde - Nuci - Castane - Conuri - Alune"

            Adica decor de toamna ce sa mai...!Zanele Carpace ne-au invitat și-n aceasta luna sa creem in același spirit respectând principiul celor 3R si sa nu uitam de aventura în căutarea zânei. Eu am folosit nuca...de cocos...nu prea e de pe la noi dar m-a ajutat în proiectul meu.Am mai folosit imortele,paste fundite pictate în culorile toamnei și doua păpuși de porțelan pe post de modele.A,si un suport de lemn rămas de la alte proiecte.

Miercurea fără cuvinte - Zori de zi

Constanta

Miercurea fără cuvinte - Veșnicia

                   Rubrica găzduită de Calin are ca tema azi "Veșnicia".

Meloman pentru o zi - Doruri

                              Cam asta e starea mea de azi...în ton cu vremea și cu vremurile.

Tu de ce mergi la teatru?

                  Pentru mine ar fi valabila întrebarea "tu de ce nu (mai) mergi la teatru?Hmmm...de ceva timp nu prea ne mai permitem sa mergem și la teatru pentru ca înseamnă ori sa mergem noi doi(eu și soțul) ori noi patru ceea ce ar însemna o cheltuiala în plus.Asta nu înseamnă ca nu-mi place sa merg și m-am dus cu gândul fuguța la prima mea întâlnire cu o piesa de teatru ...la Casa de Cultura din orașul natal când eu eram liceana.Nu știu de ce m-a atras dintotdeauna și mi-am dorit sa merg și eu chiar dacă la noi veneau mai rar dar am reușit sa prind câteva nume importante ...Sebastian Papaiani,Mircea Diaconu,Ștefan Banica jr.,Oana Ioachim,Adriana Trandafir(draga de ea ce o îndrăgisem si cum îmi dădea autografe!).Desigur,atunci vedeam lucrurile cu ochi de copil fata de acum dar atunci când ma aflu la o piesa, uit de tot și de toate,ma las cucerita de atmosfera,ma destind și simt acțiunea...părticică din poveste parca ni se potrivește si noua ca o mănușă,nu-i asa? Apropo de acest lucru mi-a rămas în minte un moment din studenție când am mers la teatru în Brașov și m-a surprins faptul ca scaunele spectatorilor erau așezate tot pe scena.Va dați seama ce trăire,cum am simțit toată acțiunea?!

           Ultima oara când am fost la teatru cred ca a fost la Teatrul Excelsior la un spectacol pentru copii...dar m-am bucurat la fel ca ei.De altfel dacă am prins diverse manifestări cu actori de pe la Zilele orașului ceva,nu le-am ratat.Ce frumos e sa privești o piesa în aer liber!

           Si pentru ca am rămas cu o dorința eterna de a merge la teatru și ma întristează când nu exista unul măcar în marile localități sau când e vreunul în degradare,azi va anunț cu mare bucurie ca Teatrul Nottara si-a reluat activitatea în vechea locație,sărbătorind totodată și desfășurarea Festivalului International de Teatru FEST(IN) pe Bulevard.Festivalul se afla la cea de-a IV-a ediție și va începe maine,10 octombrie și se va încheia pe 22 octombrie.

                    Voua va place sa mergeți la teatru?Când ați fost ultima oara?

Reflexii în oglinda(29)

Lacul Iacobdeal

Ziua zâmbetului!

Dăruieşte un zâmbet!

Răspândeşte veselia şi fă pe cineva fericit astăzi. Sărbătoreşte Ziua mondială a zâmbetului!   

            

                                       


                                                                                                                                                                                                                                  

Miercurea fără cuvinte - Unic

                               Lacul Iacobdeal din Turcoaia

Bună dimineața,soare!

Amintiri din copilarie...

              Am multe amintiri frumoase din copilăria mea și majoritatea sunt de la bunici,iar când spun bunici nu-mi vine în cap doar poveștile zise la gura sobei ci și mirosuri și gusturi din bucătărie. Si mi-aduc aminte cu drag și dor de untul făcut în putinei de bunicul meu pentru ca el avea văcuțe și mai tot timpul găseam lapte.Unt ca acela nu am mai gustat,pentru ca tataie s-a dus și animalele au fost vândute dar tare bun mai era. Si parca ne vad la masa cum puneau o mămăligă pe fundul de lemn și apoi amestecam cu unt...hmmm,un deliciu.Alta data bunica făcea niște turte pe care le scotea fierbinți pe un prosop curat sa nu răcească brusc dar noi eram nerăbdători și luam repede sa ungem cu unt.

                               

              Tot o amintire culinara o am din timpul școlii când mami ma aștepta cu micul dejun dimineața,de la care nu lipsea untul cu dulceață făcută de ea și cu ceai de tei.Mai îmi plăcea sa mănânc unt întins pe pâine și apoi presărat cu sare sau zahar.Sora mea(care-i mai mica) își făcea un fel de sandviș mai ciudat :întindea unt pe pâine,punea apoi brânză proaspătă de săculeț,salam și miere.Deh,fiecare cu gusturile lui.

              Astăzi, copiilor mei nu le lipsește untul ,pe care-l savurează sub diverse forme:ori cu mămăligă,ori cu dulceață,ori cu biscuiți. La prăjituri nu folosesc niciodată margarina ca nu-mi place și nici nu e sănătoasă,iar la anumite mâncăruri untul da o savoare aparte.

              De ce m-am apucat azi sa va povestesc despre unt?!Pentru ca m-a provocat Kerrygold.N-ați auzit de el?Va spun eu...Kerrygold este..." untul pe care-l poți întinde pe pâine la 5 minute după ce l-ai scos din frigider și care îți aduce aminte de untul de casă, pe care-l consumai în copilărie."

                                        

             Kerrygold este untul făcut din lapte provenit de la vaci irlandeze, crescute liber, care pasc iarbă verde până la 11 luni pe an.

                              


          Ei,mie parca-mi vine apa-n gura când ma gândesc la bunătatea de unt. Voua nu va e pofta?!

Reflexii în oglinda(28) - Dunărea la Braila

In loc sa cântăm "la multi ani!"...

     
         îți cântăm "veșnică pomenire".Azi soacra mea ar fi împlinit 78 ani numai ca în urma a plecat de aici...n-a mai avut răbdare...corpul ei n-a mai putut sa îndure atâtea boli și atâta durere...durere ne-a lăsat și noua.