Evenimentul,desigur,este amintit si de "Nea Gugăl"
Acum ceva timp am dat de-o poezie faina
Eu n-am cerut sa fiu român.Am avut noroc
Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseştica şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.Le-am zis de tine,că-ntârzii, le-am zis,că nu treci de sânge ne trebuie să renaștişi nici anaorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânescMihai, nu de înţelepciune duc lipsă,de cântec, m-auzi ?de cântec, m-auzi ?de cântec, m-auzi ?M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.Cineva trebuie să guste această apoie coaptăşi miezoasăCreierul sâmburos al acestei apoinu este creier descreierat.Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a datca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteiaca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meuca dovadă singurătatea meacare nu credeam să învăț a muri vreodată.
Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu