...sau cum eram eu înnebunită după Lidia din filmul de desene animate Lidia in jurul lumii,difuzat in 19.....toamna ...ha,ha.Pentru timpurile de atunci era ceva minunat ca puteam avea desene animate ,darămite și un simbol pentru copii.probabil eram atât de fascinata pentru ca avea numele meu(da,ma cheamă și Lidia,dar foarte putini știu,doar părinții mă mai strigau asa) și pentru ca a pornit sa călătorească,ceea ce și pe mine m-a atras de mica.Ea a ales sa călătorească in căutarea unei flori,floarea cu șapte culori.Nu mai știu dacă cu mintea de atunci chiar credeam ca exista aceasta floare sau doar visam cum ar arata o multitudine de flori ce strălucesc ca un curcubeu.
Eu am fost un copil cuminte,timid,de obicei,unde ma puneai acolo stăteam,iar singurele mele prostioare erau când uitam sa mai vin acasă de la joacă.Cum tehnologia nu era asa avansata ca acum(noi n-am avut nici telefon fix),jocul preferat era șotronul,dar îmi plăcea mult sa ma joc cu păpușile,sa le fac hăinuțe,săream și coarda,ma jucam cu mingea.Vacantele și vara mi le petreceam la singurii bunici pe care-i aveam(din partea mamei) și ma consider norocoasa ca n-am stat doar intre betoane și ca lumea poveștilor mi s-a părut fascinanta datorita bunicului meu. Când nu era solicitat de muncile câmpului si de animale,adică iarna,tataie ne făcea poftele mai bine zis se punea pe povestit.Sa știți ca pana când am început sa citesc singura,eu am crezut ca Ali Baba și cei 40 de hoți este inventata de tataie.Asa avea un dar de a povesti de parca erai acolo,in poveste.Acum câțiva ani,când a plecat dintre și ma gândeam cum a luat cu el și copilăria mea,am rememorat trăirile mele și am descoperit(nu singura) ca am moștenit și eu acest dar de a povesti cu amănunte. Si ochii ii am la fel,dar asta e alta poveste.
Cel mai mult îmi doream sa citesc copiilor din sate și sa-i învăț să citească...nici nu-mi închipuiam atunci ce înseamnă asta. Deocamdată nu mi s-a îndeplinit acest vis(chiar dacă citeam copiilor mei),dar nu o sa devin educator sau învățător. Poate devin zâna,cine știe..sa salvez poveștile. Ei,de fapt,e un proiect in așteptare și tare sunt curioasa dacă se va concretiza.
Poveștile și eroii din desenele animate,in ziua de azi,s-au schimbat dar asta nu înseamnă ca nu sunt printre preferații copiilor.Fetita mea are preferințele ei,băiețelul...cu ale lui.Sa va spun cat de înnebunit este după eroii lui?!Un preferat este Ben10...cine n-a auzit de Ben10...este adevarat ca eu nu știam de existenta lui pana am avut băiatul. Si pentru ca este preferat,a urmărit toate seriile.Vestea buna e ca la Cartoon Network a început o noua serie de aventuri cu Ben 10.
Voi vă mai amintiți de vârsta de 10 ani?!
Ohhh te cheama si Lidia?? Ce frumos :D
RăspundețiȘtergere10 ani... joaca, multa joaca. Ieseam mereu in spatele blocului unde era un parc cu tei si unde cantam genericele de la desenele animate.
Era tare, tare frumos :D.
Da,ma cheamă și Lidia :D Cum putina lume știe,asa o prietena cu același nume nu știa cu cine sa împartă icoanele cu Sf.Lidia.Ia ghici?Am primit eu una și mare(credeam ca e una micuță).Spre rușinea mea,nu știam ca exista Sf.Lidia.
ȘtergereDa,cea mai frumoasa perioada.
Frumos nume ma ai! Si mai este si sfant pe deasupra!
RăspundețiȘtergereImi place mult.
Mulțumesc,Suzana!Oricum eu serbam de Sf.Ion(Gianina e derivat).
Ștergere