1 an

S-a implinit fix un an de cand mama mea m-a trezit cu telefonul sa-mi spuna printre suspine ca ...ai plecat dintre noi,ca nu mai esti,ca nu ne mai vezi,nu ne mai auzi....si ne-ai lasat un gol imens in suflet,un dor naprasnic ce nu se va stinge decat odata cu mine...mi-e dor...si e greu si acum...parca tot astept sa-mi iesi in cale cand ajung la poarta copilariei mele...dar nu mai esti...intru in curte,cu pasi repezi si parca te aud dar  nu te mai gasesc...in casa nici atat...doar poze si tablouri...

A trecut un an si inca nu stiu ce sa le mai spun copiilor mei cand ma intreaba de tine...si ce sa mai imi spun mie,sa-mi treaca dorul...
Imi cer scuze cititorilor mei,aceia un,doi trei cati sunt,dar nu puteam sa trec cu vedrea ceea ce mi-a schimbat viata in ultimul an,pierderea bunicului meu drag,singurul pe care l-am avut.
Ca sa vedeti ce inseamna tehnologia,poza de mai sus e o "facatura" dupa cea de mai jos

Prima lui aniversare cu tort,si ultima din viata lui....