luni, 9 ianuarie 2012

Nedefinit

As fi vrut sa-mi scriu aici multe lucruri dar de multe ori timpul nu mi-a permis,iar acum nu mi-ar permite starea dar nu pot sa stau fara sa-mi strig durerea...nu stiu pe cati va interesa,pe cati ii va "atinge" trairea dar eu traiesc niste clipe intense si dureroase...
Abia ce m-am intors in aceasta seara nu din minivacanta de la munte ci din locul copilariei mele sa-mi iau ramas bun de la o parte din viata,simt ca s-a rupt ceva din mine...tataia meu a murit...vestea a venit ca un traznet,asa cum a fost si moartea lui fulgeratoare...prea repede...exact cu o saptamana in urma plecasem de la el,si acum...mi se ineaca glasul in lacrimi si ochii imi sunt plansi si obositi dupa ultimele zile...parca tot as vrea sa ma trezesc din acest cosmar si nu pot...nu-mi vine sa cred ca e adevarat ...desi am fost acolo,si l-am petrecut in casa lui vesnica,desi l-am cautat prin casa si curtea copilariei mele...nu pot sa cred...el nu mai e...cui ii mai zic eu tataie?cui mai spun copiii mei bunicul?cum sa-i mai aud rasetul lui vesel ?of,Doamne...Mi-am pus speranta ca anul acesta va fi cel mai bun din viata dar iata ca el a inceput cu momentul cel mai prost care putea sa vina...momentul despartirii de dragul meu tataie,de parca s-a rupt ceva din mine... de parca am pierdut tot ce e mai bun si frumos din copilaria mea...tataie mi-a zis primele povesti,si ce fel le spunea...asa cum numai el stia...acum n-are cine sa mi le mai spuna...cand am fost la Craciun la el,i-am facut poze dar eu n-am facut cu el...Am multe regrete ,iar acum e prea tarziu...Iubiti-va oamenii de langa voi,ca viata e asa scurta!

Nu e cea mai frumoasa poza a lui dar e printre ultimile...si abia acum vad ce tristi erau ochii lui...ochi pe care si eu ii am ca ai lui...Acesta era tataia meu!

15 comentarii:

  1. Condoleantele mele !
    Fii tare, Gianina !aminteste-ti doar clipele frumoase, doar risetele si zilele insorite...si la fel sa povestesti copiilor tai despre bunicul .
    Uitam cit de scurta poate fi viata ...si ne amintim de acest lucru atunci cind e prea tirziu...stiu cum e....
    Trimit o imbratisare draga !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc,Teo,pentru incurajare...asa e,acele clipe frumoase mi le amintesc si-mi pare rau ca nu le-am putu inmulti...copiii mei oricum l-au indragit,si el ii iubea,mi-au spus ceilalti ca vorbea numai de ei...
    Asa e ,de cele mai multe ori uitam cat de scurta e viata...
    Am primit imbratisarea!

    RăspundețiȘtergere
  3. condoleantele mele sincere si iti inteleg durerea caci tatal meu pe 17 ianuarie implineste 1 an de cind s-a stins din viata invins de o boala nrcrutatoare ,cancer la plamini si avea doar 53 de ani ,. dumnezeu sa-l odihneasca !

    RăspundețiȘtergere
  4. Geanina, am ochii in lacrimi, imi pare rau de pierderea ta, mai ales ca il iubeai atat de mult. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa- l primeasca alaturi de cei drepti, sa se bucure de frumusetile raiului.
    Alaturi de tine, draga mea...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc,Valentina,si imi pare rau ca ai trecut si tu printr-o grea incercare...n-am stiut...
    Ramona,iti multumesc...si eu imi doresc ca sufletul lui sa-si gaseasca acolo ,sus,linistea...

    RăspundețiȘtergere
  6. Condoleante pentru persoana draga pe care ai pierdut-o ...o imbratisare virtuala si din partea mea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dumnezeu sa-i hodicneasca si voua sa va dea putere sa treceti peste acest moment dureros.
    ARMEANA

    RăspundețiȘtergere
  8. Dumnezeu sa-l odihneasca!Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Condoleante, regret nespus ca ti-ai inceput anul asa, dar e bine ca l-ai avut pana acum. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc inca o data,Izi!Si eu te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gianina, poate ca nu era cea mai potrivita postare sa intervin eu, o necunoscuta, dar ti-am citit si inteles literele pentru ca si eu am o relatie speciala si importanta cu bunicii, iar tataie al meu s-a dus acum doi ani.Mi-a ramas mae pe care o ingrijesc cat pot de mult si ma agat de ea cu toate sperantele ca se vor putea bucura de ea si copiii mei, cand vor veni :)
    El stie de acolo de Sus cat de rau iti pare si cat l-ai iubit! Sa fii puternica si sa te gandesti des la bucuriile pe care ti le-a facut! E tot o pomenire :) Imi pare rau pentru greutatea pierderii, dar sa-i zambesti des cu ochii in sus cum ii zambeai cand iti spunea povesti! Cu drag, Dana

    RăspundețiȘtergere
  12. Iti multumesc,Dana,pentru cuvintele tale...asa e,ne va veghea de sus,de acum,s-au implinit 40 de zile si eu n-am putut fi acolo,dar cu prima ocazie voi ajunge...in curand...

    RăspundețiȘtergere
  13. Gianina, abia acum am vazut! Si am mai vazut ca ai scris: acesta era tatal meu! Nu era, este. Si va ramane mereu, asa cum il stii. Stiu absolut perfect (din pacate) prin ce ai trecut, pentru ca ai mei eu plecat "pe stele" amandoi.
    De asta-ti spuneam: parintii nostri vor ramane langa noi mereu. Si avem uneori si senzatia fizica ca ne privesc "din cuib de cuc" si ca uneori, sunt chiar langa noi!
    Eu spun ca sunt "pe stele" pentru ca picii mei intreaba de bunica, iar explicatia asta a fost. Si uneori, seara, cand vad stelele, vorbesc si eu cu ai mei...
    Condoleantele mele!
    Cu drag, Roxana

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc.Margelushe!Nu era tata era tataie,adica bunicul(eu nu i-am zis bunic lui niciodata i-am spus bunic,strabunicului)...da,amintirea lui e inca atat de vie,am tot fost pe acolo in ultimul timp si ne priveste dintr-un tablou...parca tot asteptam sa iasa de undeva si e atat de greu fara el,toate-s date peste cap,si de orice te lovesti prin curte nu poti sa nu-ti amintesti...
    Imi pare rau pentru pierderea ta...e mai dura ca a mea...eu inca am parintii langa mine(mai la distanta,dar sunt in viata)...asa ma intreaba ai mei de bunicul plecat la ...Doamne-Doamne...asta e!

    RăspundețiȘtergere

Meloman pentru o zi - Constantine...