Am observat pe Fb postări cu și despre învățătoare și una dintre ele mi-a atras atenția imediat.Persoana s-a revăzut după ani și ani cu Doamna Învățătoare și au imortalizat momentul într-o fotografie,plus amintirea creată stând la povești după atâta vreme.Atunci mi-am amintit de Doamna mea,și lacrimile stăteau să-mi cadă pentru că,deși am revăzut-o și eu după un car de ani(a fost surpriza mamei mele pentru mine) și m-am bucurat enorm de revedere,nu ne-am pozat și la puțin timp după aceea, ea a plecat dintre noi pentru totdeauna(prea devreme).Mi-aș fi dorit să mai am cui să-i mulțumesc 😢,deși pot să-i transmit gândul meu acolo departe.Timpul nu a mai avut răbdare cu ea,o boală necruțătoare a smuls-o din viața asta.
luni, 8 iunie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Din atelierul Moșului...
Pentru că soțul meu avea nevoie de ajutor și eu aveam un pic poftă de pictat,am reușit să decorez câțiva Moși.În spate...
-
Stați,nu vă grăbiți să aruncați cu roșii(deși sunt foarte bune acum pentru un bulion, ceva, hi,hi).Desigur, fiecare copil, fiecare om ...
-
Pentru că soțul meu avea nevoie de ajutor și eu aveam un pic poftă de pictat,am reușit să decorez câțiva Moși.În spate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu